Bună dimineața! Iată câteva din știrile zilei: -Banca Irlandei (Bank of Ireland) dezvăluie că 14 clienți ai săi și-au pierdut proprietățile ca urmare a scandalului ipotecilor tip remorcă (tracker). Adresându-se marți seara comitetului de finanțe al Oireachtas (Parlamentul irlandez, n.e.), șefa băncii, doamna McDonagh, a spus că opt proprietari-locatari și șase clienti cu împrumuturi de tip ‚cumpărare pentru inchiriere’ și-au pierdut proprietățile pentru că li s-a negat în mod eronat dreptul la un credit ipotecar ieftin, la o rată legată de cea a Băncii Centrale Europene (irishtimes.com). -Șeful unei firme de IT care datora 3,3 milioane de euro unor organizații de caritate a fost dat "dispărut". Justitia a fost informată că afacerile acelei companii au fost lichidate iar directorul său administrativ este retinut în Elveția (irishtimes.com). -Taoiseach (Primul ministru irlandez, n.e.) a fost prins in trafic timp de 75 de minute în drum spre serviciu. Domnul Varadkar, care locuiește în zona Castleknock din vestul Dublinului, a declarat că este de acord cu colega sa de circumscripție, parlamentara laburistă Joan Burton, care a descris situația din centrul orașului Dublin drept "pur și simplu haos" (irishtimes.com). -"Acoperite în rușine", aceasta este soarta tinerelor de pe insula Irlandei care se văd nevoite să recurgă la avort. O medie de 11 femei călătoresc în fiecare zi de pe insulă pentru a avea un avort în Anglia și Țara Galilor, potrivit celor mai recente date ale Departamentului de Sănătate. Activiștii anti-avort și pro-alegere (sau pro-avort, n.e.) se pregătesc pentru un referendum dur în care votul tinerilor se poate dovedi esențial (theguardian.com). Vă dorim o zi cât mai frumoasă!

Dragi prieteni și simpatizanți, Cu toate greutățile unui parcurs sinuos, dar împinsă înainte de vibrația sufletului românesc și de bucuria de a face ca lucrurile să prindă viață chiar și departe de casă, Romanian Community of Ireland sărbătorește anul acesta 20 de ani de când a luat ființă, cu oameni minunați, care a devenit model de constituire și organizare și pentru alte comunități românești din diaspora. !!! DE 20 DE ANI ÎMPREUNĂ !!! 20 de ani de muncă voluntară în sprijinul comunității; 20 de ani de reprezentare la nivelul instituțiilor irlandeze, dar și românești; 20 de ani de acordare necondiționată de ajutor umanitar pentru numeroase cazuri, pe care, din decență și din dorința de păstrare a intimității, pe majoritatea dintre ele am ales să nu le facem publice, pentru a nu ne construi faima pe suferințele altora; 20 de ani de acțiuni, propuneri și solicitări adresate instituțiilor din România, pentru obținerea drepturilor celor de aici; 20 de ani de asistență legală, socială, medicală și educațională, acordată gratuit pentru toți românii care ne-au trecut pragul; 20 de ani în care am organizat cursuri, seminarii, seri de informare, workshop-uri, toate cu intrare liberă și cu scopul informării tuturor românilor; 20 de ani de promovare a valorilor culturale, tradiționale și lingvistice, românești; 20 de ani în care am organizat nenumărate petreceri românești, unde mulți dintre noi au cunoscut oameni cu care au legat relații trainice, de suflet; 20 de ani de BUCURIE izvorâtă din faptul că am putut să contribuim la un trai mai bun pentru comunitatea de români pe insula de smarald; 20 de ani în care RCI a oferit un "colț de Românie". Voluntarii s-au schimbat, președinții s-au schimbat, însă misiunea și viziunea organizației s-au păstrat nealterate. Le mulțumim tuturor acelora care și-au pus amprenta în acești ani frumoși și plini de evenimente. Prin urmare, pentru anul acesta, când împlinim 20 de ani, iar România împlinește 100 de ani, v-am pregătit o mulțime de evenimente socio-culturale pentru toate gusturile. Vă invităm "să stați cu ochii pe noi" și să vă alăturați acțiunilor noastre. Sărbătorim împreună cu voi! RCI, Echipa care face bine!

Informații importante pentru cetățenii români:

Bună dimineața! O nouă săptămână începe cu știri: - Premierul irlandez Leo Varadkar a susținut un discurs cu ocazia comemorării Holocaustului și ne îndeamnă să prevenim discriminarea rasială. 6 milioane de evrei, femei, bărbați și copii au fost uciși în cel de-al Doilea Război Mondial în lagăre de concentrare și exterminare naziste. (rte.ie) - Sute de persoane au protestat în St. Anne's Park din Dublin împotriva construirii unui cartier rezidențial în apropiere. La sud-vest de Dublin, în zona Clonburris se planifică o nouă localitate cu cel puțin 8.400 de case pentru 21.000 de oameni. Contestațiile scrise se pot depune până la începutul lunii februarie. (irishtimes.com) - Pentru fluidizarea traficului în zona College Green din Dublin, rutele autobuzelor 25, 25a, 25b, 25d, 37, 39, 39a și 70 vor fi modificate, dar stațiile rămân neschimate. Doar rutele Xpresso 25x, 27x, 32x, 33x, 39x, 41x, 51x, 66x și 67x vor opri în alte stații. (irishtimes.com) - Dancing with the Stars: jucătorul de rugby Tomás O’Leary și partenera sa Giulia Dotta au fost eliminați din cursă. Anna Geary și Kai Widdrington au obținut cel mai mare scor, 27 de puncte. (rte.ie) Vă dorim o săptămână cât mai frumoasă!

Romanian Community of Ireland are bucuria de a vă invita la evenimentul mult așteptat de doamnele și domnișoarele din Irlanda, ZIUA INTERNAȚIONALĂ A FEMEII, singurul eveniment exclusiv pentru doamne și domnișoare, devenit deja un simbol în comunitatea românească din Irlanda. În acest an sărbătorim RETRO cu mult dans, voie bună, ținute și accesorii în stil retro. Iar pentru a intra în spiritul retro al petrecerii doamnele și domnișoarele prezente vor avea ocazia să îl cunoască pe VIRGIL IANȚU, care ne va încânta cu șarmul lui specific de prezentator. Data: Sâmbată, 10 martie 2018 Ora: 6.30 pm Locatia: Hotel Carlton Tyrrelstown, Blanchardstown Prezintă: VIRGIL IANȚU - THE ONE AND ONLY !!! Programul serii: Petrecere Retro cu DJ Marius Bircu (Magic Events Dublin) Tombolă Concurs, premii Mult dans Selfie Corner Preț bilet (spectacol, dans, cină) - €40 Punctele de vânzare sunt următoarele: Dublin Nord (Blanchardstown, Ashbourne): 086 336 2948 Dublin centru: 085 125 65 16 Dublin Sud (Tallaght, Stillorgan, Celbridge): 087 755 33 92 Lucan: 086 169 82 43 Partener media: Informatia Irl Fotograful serii: Voicu Duma (Perfectlight Photography) Vă așteptăm cu multe surprize la o seară Retro de neuitat!

Din categoria #Proud Romanian in Ireland Suntem mândri să vă anunțăm că produsele Morning Dew, salate românești preparate și împachetate cu pasiune de o familie de români din Irlanda, au ajuns pe rafturile din supermarketurile irlandeze. De curând SuperValu comercializează aceste produse în mai multe magazine din Dublin. Dacă doriți să îi cunoașteți și să gustați aceste minunate și gustoase salate românești, îi găsiți astăzi în Supervalu din Blanchardstown. Haideți să îi susținem și noi în pasiunea și determinarea lor de a aduce produse tradiționale românești pe piața irlandeză! Felicitări Cătălin & Mihaela Bozocean pentru pasiunea și munca depusă până acum! #letssupportRomania #letssupportMorningDew

Petrecere Retro de Ziua Femeii - 10 Martie 2018 Prezentator: Virgil Ianțu După cum știți, s-a dat startul la vânzarea biletelor pentru marea petrecere organizată, de această data în stil retro, de Romanian Community of Ireland cu ocazia Zilei Femeii. Suntem onorate să îl avem alături de noi pe VIRGIL IANȚU, un domn șarmant, elegant și plin de umor, făcând parte dintre cei mai reprezentativi oameni de televiziune din România, cunoscut publicului larg pentru momentele în care ne ținea cu sufletul la gură, prezentând emisiunea de televiziune ''Vrei să fii miliardar'', precum și pentru momentele în care am râs, sau ne-a făcut să ne simțim din nou copii prezentând emisiunea ''Copiii spun lucruri traznite''. Alte emisiuni prezentate: ''Te crezi mai deștept'', ''Megastar'', ''Big Brother'' etc. Virgil Ianțu este nu doar om al televiziunii ci și al radioului, filmului dar și muzicii, fiind absolvent al Conservatorului. Dacă doriți să aflați mai multe despre Virgil Iantu vă invităm alături de noi la Carlton Hotel Blanchardstown, în data de 10 Martie. Pentru detalii, vă rugăm să accesați link-ul evenimentului: https://www.facebook.com/events/535123653509788/ Vă așteptăm cu drag! Echipa RCI

Biletele pentru Ziua Femeii s-au pus în vânzare de azi în 4 locații din Dublin. Numărătoarea inversă a început. Locurile sunt limitate. Vă așteptăm cu drag! 👐

In seara aceasta a fost lansat programul Festivalului International de Film de la Dublin (ADIFF) care se va desfasura in perioada 21 februarie- 4 martie. Ca in fiecare an, avem bucuria sa avem inclus in program si un film romanesc. De 1 martie, in semn de martisor, avem la Light House Cinema din Smithfield, filmul Ana, mon amour (regizor Calin Peter Netzer), incepand cu ora 20.30. Biletele se pot cumpara accesand website-ul www.diff.ie.

La trecutu-ți mare... Anul acesta, o spunem noi românii, este unul cu o însemnătate aparte, pentru noi. Se împlinesc 100 de ani de existență a României Mari (cel puțin cea mai mare parte a ei). Este o vârstă venerabilă, și pentru un stat – chiar dacă altele sunt cu mult mai bătrâne, și deloc de ne luat în seamă. Dar micul articol din această dimineață nu este despre Marea Unire, ci despre ceea ce s-a întâmplat 59 de ani mai devreme. De fapt, dacă stau bine și mă gândesc, e mai mult decât despre Unire (oricare ar fi ea), și este mai mult despre noi, românii și, cu deosebire despre cei din Diaspora. Cred. Sper. Un veac de statalitate (eu aș zice de singurătate, și o să ating subiectul mai jos) nu înseamnă puțin lucru. Evident, 159 de ani ar trebui să însemne și mai mult, în termeni de experiență de conviețuire și organizare a unui stat. Dar oare înseamnă? Mărturisesc că tot zbat de câteva zile să îmi dau un răspuns onest. Dar mai întâi, începutul. Cititorii noștri trecuți prin clasele școlilor din România (și poate câțiva dintre cei mai tineri, școliți aici în Irlanda dar care au avut părinți pasionați de Istorie) știu că la 24 Ianuarie 1859, o dată cu alegerea lui A.C. Cuza domnitor în Țara Românească (fusese deja ales domnitor la Iași, al Moldovei, pe 5 Ianuarie același an), s-a înfăptuit, ”de facto”, Unirea Principatelor Române (sau Unirea Mică, fără celelalte teritorii care vor fi venit in 1918). Unirea principatelor pentru că cele două state aveau statutul internațional de Principate, conduse de Principi (unul la Iași și altul la București), aceste principate nefiind independente ci sub atenta supraveghere și coordonare (adică vasale, sau ”închinate”) a Înaltei Porți (așa se mai numea Imperiul Otoman). Contextul internațional de atunci a fost unul extrem de nefavorabil acestei uniuni (în 1815 se desfășurase Congresul de la Viena care mai apoi a dat naștere Sfintei Alianțe – Austria, Prusia și Rusia – care garantau să își acorde suport reciproc în fața dușmanilor interni și externi, adică dominau scena internațională) dar și pentru că Imperiul Otoman nu avea nici un interes ca la nord de Dunăre să ia naștere un stat care ar fi putut fi un pol de putere (eventual un concurent sau cel puțin un actor important) în relațiile internaționale de atunci (Imperiul Otoman era numit ”omul bolnav al Europei”), Austria și Regatul Ungar nu stăteau nici ele cu mult mai bine (în 1867 are loc Compromisul Austro-Ungar, care va duce în același an la apariția pe harta Europei a Imperiului Austro-Ungar, ca modalitate de susținere reciprocă a celor două state), Imperiul German (Prusia) era tot mai puternic (rezultatul puterii sale militare va duce la înființarea Imperiului German în 1871), Rusia era și ea în plină expansiune de la Est (deci dorea să ocupe cât mai mult spațiu și se vedea moștenitoarea Imperiului Bizantin – fost Imperiu Roman de Răsărit – a cărei fostă capitală - Constantinopolul – fusese cucerit de către turci și se numea și încă se numește, Istanbul; aici revin, nu vă pierdeți ideea). Am făcut toată această contextualizare (și sper că nu v-am plictisit – de fapt știu că v-am plictisit, dar ce a fost mai greu a trecut) ca să înțelegem că au fost vremuri tulburi și că cei care au pus la cale ”unirea de facto”, au avut de înfrânat piedici mari. Tot a zis „de facto” și merită să explic termenul. ”De facto” înseamnă ”în fapt”, care e făcut, opus cu termenul ”de jure” care înseamnă ”de drept” sau ”prin drept”. Adicătelea, A.C. Cuza, divanurile tării (adunări consultative – și pe atunci se făceau consultări cu populația țărilor) Mihail Kogălniceanu, Manolache Costache Epureanu, Anastasie Panu și alții implicați în tot acest proces, și-au asumat un risc foarte mare alegând un domn comun și proclamând Principatele Unite, în ciuda faptului că nu aveau ”mandat” din partea Imperiului Otoman (că pe atunci Principatele erau ”problema” turcilor). Au făcut-o și gata (însă nu cu complicații interne – de exemplu, inițial listele electorale din Moldova au fost falsificate – nimic nou sub soare). Deci, ca să concluzionăm, de asta ”de facto” . Nici ”de jure”, în sens larg zic aici, nu a fost cu mult mai ușor. A fost nevoie de o nouă Conferință a puterilor zilei, de Împăratul Napolean al III-lea și de Regina Victoria a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, de tensiuni și aproape de un conflict cu Imperiul Otoman, ca în final în Septembrie (calendarul nou) să se recunoască internațional noul stat. Abia în 1862 va avea loc, în urma unor reforme, alegerea unui Guvern comun și România va deveni numele oficial al Statului. Am ajuns destul e departe, dar încă articolul nu e gata. De ce? Pentru că aș vrea ca acest articol să nu fie (doar) despre Unire. Aș vrea să fie mai mult, pentru că mi-aș dori ca cei care îl citesc să încerce să pătrundă sensurile acelei vremi, pentru a le judeca pe cele de azi. Am zis, undeva mai la început, că revin la un anumit punct. Aș vrea să îl dezvolt dar să ating și altele. Vorbeam de contextul internațional și de expansiunea unor state. Tot acolo ziceam de dorința Rusiei de a deveni moștenitoarea culturală a Imperiului Bizantin. Rusia putea face acest lucru în două situații: fie ocupând Constantinopolul (și ar fi vrut să o facă în Războiul Crimeei din 1853-1856, ultimul război considerat religios, urmare a prăpastiei care se căsca deja de pe atunci, în termeni de mentalități și valori pe continentul nostru, război care a opus relativul secularism occidental - Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, al celui de-al doilea Imperiu Francez, al Regatului Sardiniei – și formele de religiozitate ”sponsorizate de către stat” - ca să folosim un termen modern ale Imperiului Țarist; e adevărat că de partea alianței se afla și Imperiul Otoman, care era practic protejată de către alianță) sau prin monopolul ecleziastic pe care l-ar fi putut exercita asupra ortodocșilor (după schisma din 1054, Marea Schisma, Imperiul Bizantin devine Ortodox – păstrător al credinței drepte, în opinia de atunci, de unde vine și cuvântul ortodox). Pentru că Imperiul Țarist nu poate ocupa Constantinopolul în Războiul Crimeei (în final nu o va face niciodată) va încerca de-atunci încoace să monopolizeze tradiția ortodoxă. Așadar, iată-ne, după un lung text care pare că a durat 159 de ani să fie citit, în vremurile noastre. Voi, cititorii noștri, cei mai mulți români (prin naștere) sau cu dublă cetățenie, veți fi marcat probabil momentul Unirii, mai mult sau mai puțin, astăzi. Însă ce vă propun eu, este să vă întrebați de ce? De ce este important pentru voi să mai comemorați acest eveniment (mai ales acum după ce v-am expus – e adevărat, foarte condensat) ce, dar mai ales cum s-a petrecut Unirea Mică. Sunt 159 de ani de atunci și parcă, printr-o ironie e timpului, ne putem raporta foarte bine la contextul acelor vremuri. O atmosferă incertă, în care un viitor propice pare a fi tot mai departe, cu mulți, foarte mulți români în afara granițelor (a propos, cel mai influent ziar unionist ”al României” acelei vremi, "L'Etoile d'Orient", apărea la Bruxelles), cu procese electorale cel puțin ”complicate” (ca să fiu diplomat), parcă fără ieșire. O Române parcă sub asediu, sub vremi și singură, în fața Istoriei (și da, îndrăznesc să afirm că încă mai trăim vremuri istorice). O populație divizată (unioniștii din divanurile țărilor nu erau nicidecum majoritari), regionalisme multe și certitudinea că unele provincii sunt mai importante ca altele, cu polemici foarte serioase vis-a-vis de ”valori” și ce înseamnă acestea (fără a realiza că lumea este într-un continuu proces dinamic, și că dacă nu avem aceleași opinii, apoi neapărat trebuie că suntem împotriva celorlalți), cu fatalitatea pregnantă a faptului că dacă nu alegem valorile democratice atunci într-adevăr ne îndreptăm înspre un spațiu de unde abia am reușit să ieșim. Toate aceste lucruri trebuie să le fi trecut prin minte (îndrăznesc un exercițiu de imaginație, curajos, e adevărat) și românilor din 1859 (câți or fi realizat) la fel cum ne trec nouă astăzi (câți realizează). Atunci, cred că am avut și un dram de noroc. Dar și mult, mult curaj și determinare. Au fost ”mize mari” în joc. Așa, și astăzi nu sunt? Daca privim lucrurile astfel, poate că momentele astea ar trebui să mai însemne ceva, pentru noi, cei de departe în timp și spațiu. Însă la fel de bine ne putem continua viața, fără să ne uităm în spate (temporal vorbind), pentru că lucrurile au să se rezolve sau, mai rău, noi oricum nu putem face nimic oricum. Cred că ne suntem datori să ne dăm un răspuns onest, în care să ne regăsim pe noi, acestei dileme. Eminescu (practic un contemporan al Unirii Mici) zicea, în ”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românei” ... ”La trecutul-ți mare...” – voi veți fi știind răspunsul, instinctiv, așa cum îl spune poetul, dar eu vă cer să vă întrebați, mai este așa cum îl scria Eminescu acum 150 de ani? Un text de Rareș-Mihai Nicula, Membru al RCI Echipa care face (sperăm) bine!

Bună dimineața! Iată câteva din știrile zilei: - In SUA, în ciuda acordului care a permis deblocarea guvernului, importante puncte de discordie dintre Republicani și Democrați răman nerezolvate. Deputații din cele două partide nu se află mai aproape de rezolvarea problemelor care au declanșat închiderea guvernului, cum ar fi bugetul și imigrația (theguardian.com). - La intilnirea anuală de la Davos, Primul ministru canadian, Justin Trudeau, i-a indemnat pe liderii celor mai mari corporații ale lumii să angajeze mai multe femei și să combată hărțuirea sexuală, avertizând că o abordare ca-și-până-acum în abordarea inegalităților de gen ar constitui un eșec pentru toată lumea (theguardian.com). - Cabinetul irlandez va organiza o întâlnire specială luni seară pentru a discuta despre viitorul referendum asupra amendamentului al optulea al Constituției (n.m. care actualmente este la baza criminalizării avortului în Irlanda). Miniștrii urmează să decidă în mod formal asupra organizării referendumului, iar Taoiseach-ul (Premierul irlandez) Leo Varadkar a promis anterior că va organiza un referendum în lunile mai sau iunie (irishtimes.com). - Voci la o conferintă a Federatiei Sindicatelor Irlandeze comemorand publicarea ‘Cartei dreptului la locuință’ cer inițierea unei mișcări pentru locuințe similare campaniei împotriva taxelor pe consumul de apă din 2015. Politica guvernamentală pare a aducă "soluții" care sunt "cele mai profitabile" pentru sectorul privat, printre care "extrem de profitabilele" cămine pentru studenți și complexe de locuire partajată, a declarat Lorcan Sirr, lector în politici ale locuințelor (rte.ie). Vă dorim o zi cât mai frumoasă!