“Căci tot ce este în lume:pofta firii pămîntești, pofta ochilor*și lăudăroșia vieții,nu este de la Tatăl,ci din lume.” (1 Ioan 2:16) Eram în Salzburg. Se înserease și străzile erau puternic luminate. Mulțimi de oameni treceau într-o direcție sau alta. Sute de autovehicule te asurzeau cu zgomotul lor. Bine că prin oraș s-a interzis claxonatul astfel asurzeam de tot! Prin mijlocul mulțimii preocupate cu ,,veșnica”problemă a existenței,mulțime frămîntată de pofta firii pămîntești,pofta ochilor și lăudăroșenia vieții ,stăpînită de aceleaș spirit de a afla ceva nou,îmi tîram și eu alene pașii ca un Lot în mijlocul Sodomei umblînd ușor ca o umbră din altă lume,stingher printre trecători,trăind în lumea mea lăuntrică. Privirile îmi cădeau nepăsătoare pe același banal decor: reclame care mai de care mai sclipitoare și în tot ce vedeam nimic sfînt,nimic care să-mi stîrnească interes. Peste tot mereu,mereu aceleași priveliști. Ochii mei căutau altceva mai bun,ceva pentru suflet. În zadar ! Nimic. Mi-am ridicat privirea. Măreața lună veghea pe cer înconjurată de o mulțime de stele. Atunci mi-am adus aminte că în Cuvîntul lui Dumnezeu citisem recent că noi avem un Dumnezeu care cunoaște toate stelele pe nume. Ce mare Dumnezeu ! Cînd mi-am întors privirea într-o parte am văzut pe un afiș mare și alb scris cu litere de-o șchioapă;“Was ich nicht für dich tue“. Cum nu înțeleg foarte bine limba germană m-am gîndit că e o reclamă a unui film sau a unui teatru,sau cine știe ce.. Privind la afiș trudindu-mă să-l traduc cît mai exact în mintea mea s-au succedat rînd pe rînd diferite idei. Unele au luat locul altora,dar scrisul a rămas în inima mea:,,Ce nu fac eu pentru tine.”(așa se traduce). Mi-am revenit din gînduri seara tîrziu cînd am revenit acasă și am zîmbit amarnic;era poate numai un joc de cuvinte sau poate chiar o reclamă ca multe altele. Dar gîndurile mi-au zburat mai departe la un loc unde totul a fost o realitate cu urmări veșnice. Imaginația s-a dus cu două mii de ani în urmă la Golgota. Acolo a fost pironit acel despre care dregătorul Pilat a zis ,,Iată Omul !” Acolo parcă vedem un alt scris. “Iată ce am făcut eu pentru Tine.” Prietene, oprește-te o clipă din alergarea ta din căutările tale zadarnice prin lume după fericire și gîndește-te că la cruce Mîntuitorul a murit și pentru tine! Aici,în mijlocul mulțimii care caută rezolvarea existenței firești tu fii unul care găsește veșnicia.

“El nu se teme de* vești rele,ci inma**lui este tare,încrezătoare în Domnul.” (Psalmii 112:7) Veștile rele ! Acolo așteaptă vrăjmașul să ne întîlnească ! Cînd veștile sunt bune,cînd toate merg bine,suntem fericiți pentru că ne bazăm pe ele și nu pe acela care le-a făcut posibile. Dar cînd vin veștile rele,iată-ne cu totul abătuți;ne frămîntăm,ne îngrijorăm,ba chiar ne speriem avînd tendința de a le exagera perzînd sensul proporției și a realității. Dar ce este mai trist e că ne pierdem încrederea în Tatăl nostru care ne-a făcut atîtea făgăduințe în Cuvînt. Psalmistul a trecut prin astfel de experențe și din ele a învățat lecția de a se încrede în Domnul. Nu este o vagă noțiune despre Dumnezeu sau o teorie obscură a superiorității binelui asupra răului care ne v-a sprijini în momentul veștilor rele. Ne trebuie ceva mai mult,mai precis,mai real ! Dumnezeu nu este departe de noi,El ne-a înștiințat mai dinainte cu privire la viitor. Inima noastră v-a rămîne deci tare bazîndu-ne pe făgăduința Lui neschimbătoare. Pentru copilul Său Tatăl ceresc întărește această stabilitate pentru ca atunci cînd vin veștile rele să nu se clatine.,,Inima lui este tare încrezîndu-se în Domnul.”care îl învață prin Cuvîntul Său și îl întărește prin făgăduințile Sale. Trăim astăzi zile pline de tot felul de surprize,zvonuri și tot felul de vești sumbre care ne înconjoară în fiecare zi încît dacă nu avem o inimă tare încrezătoare în Domnul ne-am îngrijora pînă la disperare. Cel credincios știe că Satan mai are puțină vreme și că este înfuriat. Lumea stăpînită și condusă de el este într-o tot mai mare agitație;războaie și vești de războaie,cutremure de pămînt ,boli incurabile și extrem de contagioase,crime de tot felul,atentate teroriste,într-un cuvînt haos cum n-a fost niciodată. Dar ce este mai trist e că Biserica alunecă încet spre apostazie. ,,Nu*trebuie să ne temem nici de groaza din timpul nopții,nici de săgeata care zboară ziua,nici de ciuma care umblă în întuneric,nici de molima care bîntuie ziua nameaza mare. O mie să cadă alături de tine,și zece mii la dreapta ta,dar de tine nu se va apropia.” Trăim în vremea cînd trebuie să apară Anticrist care pretinzînd că este cel ce va aduce soluția salutară a tuturor problemelor lumii,v-a pregăti calea Fiarei de care vorbește Apocalipsa 13:1,14:9 ,19:20 ect. Dar toate acestea ne vorbesc și despre extrem de apropiata venire a scumpului nostru Mîntuitor și Domn. Acela care ne-a vorbit în Cuvîntul Lui și în care credem. Nu este El începutul și sfîrșitul,Cel dintîi și Cel de pe urmă,Alfa și Omega? El vrea să ne dea această încredere neclătinabilă,această credință statornică de a nu ne îngrijora oricare ar fi evenimentele din zilele acestea de pe urmă. Făgăduințele lui Dumnezeu care sunt garantate de Domnul Isus,ne lipesc tot mai mult de Tatăl nostru și ne așează în prezența Lui. Unde poate fi un loc mai sigur? Inima mea strigă neîncetat ,,Vino Doamne Isuse!” Amin.

“Să*nu vă potriviți chipului viacului acestuia,ci să vă prefaceți**,prin înoirea minții voastre,ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu :cea bună,plăcută și desăvîrșită.” (Romani 12:2) Cuvintele acestea sunt adresate de Duhul Sfînt numai credincioșilor care prin harul lui Dumnezeu au fost scoși din lume ca să trăiască pentru Acela care a murit și a înviat pentru ei. Ca să putem să ne deosebim de felul de a trăi a viacului acestuia trebuie să fim transformați și aceasta numai prin cunoașterea și trăirea voii lui Dumnezeu . Pentru a cunoaște și a face voia Lui,trebuie mai întîi să-L lăsăm pe Domnul Isus să fie în adevăr Domnul vieții noastre . Numai atunci El ne poate transforma. ,,Dumnezeu ne-a format;păcatul ne-a deformat iar Domnul Isus ne-a transformat”. Lumea totdeauna chiar de pe vremea apostolului Pavel a exercitat o puternică influiență asupra credincioșilor și pe mulți care n-au fost înrădăcinați în Hristos i-a atras înapoi. Noi nu trebuie să ne potrivim cu lumea aceasta în filozofia ei de a trăi și a gîndi nesocotind voia lui Dumnezeu și Cuvîntul lui ci fiind plini de învățătura Scripturii să dăm posibilitatea Duhului Sfînt să facă lucrarea de transformare în noi. Fiecare credincios își are caracterul lui și Dumnezeu nu lucrează cu fiecare după acelaș tipar,dar scoate din fiecare o operă a harului Său. Cînd ne gîndim ce lucrare a făcut Dumnezeu cu fiecare dintre noi,de unde ne-a scos,cum ne-a spălat de murdăria păcatului și cum a început să ne schimbe ar trebui să-I fim mulțumitori. Da dragii mei,Dumnezeu lucrează și acum în noi ca să scoată din ființa noastră vrednică de disprețuit cea mai strălucită lucrare a universului,un chip asemenea Fiului Său Preaiubit . Nu vom fi niciodată în stare să-L lăudăm îndeajuns. Oare nu este adevărat pentru orice cuget sincer că ne-a invadat duhul lumii ? Chiar dacă nu acceptăm căile lumii de-a binelea în lăcașurile de rugăciune totuși sunt (apucături)(noi le numim firești )care întristează pe Duhul lui Dumnezeu . Din pricina aceasta este slăbită orice putere spirituală de a deosebi gîndul Domnului în toate privințele; de aici pierderea discernămîntului în lucrările minunate ale lui Dumnezeu . Nu cred că este un lucru mai grav în viața unui credincios decît de a ajunge să trăiască o viață dublă:și cu Dumnezeu și cu lumea.

“Cînd va veni Mîngîetorul,Duhul* adevărului,are să vă*călăuzească în tot adevărul;căci El nu va vorbi de la El,ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi,pentru că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi.” (Ioan 16:13-14) “Am descoperit ceva în domeniu religiei” spunea cineva. Dar Hristos care este același ieri,astăzi și în veci, nu are nevoie de noua descoperire ,născocire sau adăugire la doctrinele Nou Testamentale. Un Hristos simplu este întodeauna cel mai bun și cel mai minunat. Păstrați-L pe Hristos așa cum este ca pe Hristosul lui Dumnezeu ,ca pe Cel răstignit și înseamănă că i-ai dat întrega proslăvire de care are nevoie. Duhul Sfînt nu născocește teorii religioase noi,ci ne amintește mereu ceea ce Hristos a vorbit în persoană,ne aduce din ceea ce este al Său și în felul acesta Îl proslăvește. Să ne amintim de persoana Domnului Isus așa cum ni-L înfățișează Duhul Sfînt. Ce-l poate proslăvi mai mult pe Domnul Isus Hristos decît atunci cînd vedem în persoana Lui pe Dumnezeu din Dumnezeu adevărat dar pe tot atît de adevărat Om? Ce minunat:Om așa ca noi oamenii și totuși Dumnezeu din Dumnezeu adevărat . Niciodată n-a existat altul ; și nici odată nu va exista altul asemenea Lui. Ne amintim de nașterea Sa la Betleem ,de întruparea Sa. Între vitele din grajduul Betleemului nu a existat o mai mare strălucire. Nu ne miră faptul că magii au îngenunchiat înaintea Lui și I s-au închinat. Privim la viața Lui, minunea divină permanentă. Chiar și cei ce nu I s-au închinat;L-au admirat. Viața Lui este unică și incomparabilă;puterea noastră de imaginație n-a fost niciodată în stare să născociască ceva care să fi putut apropia de desăvîrșirea frumuseții vieții Domnului nostru Isus Hristos . Ne gîndim la moartea Sa. Au existat multe clipe de moarte ale martirilor,dar nici una din ele nu poate fi egalată cu moartea lui Hristos. El n-a plătit datoria Sa naturii omenești așa cum fac toți și totuși El a plătit datoria naturii tuturor. El a murit nu pentru că a trebuit să moară;a murit pentru că a vrut să moară. Singurul ,,trebuie”care L-a forțat să moară era iubirea Sa atotbiruitoare. Crucea lui Hristos este cea mai mare minune a Evangheliei. Ne amintim de învierea Domnului nostru și ia este una din lucrările pe care le ia Duhul Sfînt și ni le vestește și o face cu o sfîntă și deplină satisfacție. Putem petrece o viață întreagă cu închinăciunea noastră adusă Aceluia care a prăbușit hotarele morții,transformînd moartea într-o poartă a cerului. Domnul nostru Isus Hristos prin învierea Sa,a croit un ,,tunel” prin propriu Său mormînt;prin moartea Sa,El a omorît moarte pentru toți cei ce cred în El. Să ne gîndim la înălțarea Sa la cer. Ce fapt minunat,că în timp ce un nor L-a acoperit dinaintea ochilor ucenicilor Săi; au venit îngerii ca să-L însoțească pînă în Patria Sa cerească. Dragii mei,să nu uităm o singură clipă de Acela care acum șade la dreapta Tatălui și este înconjurat de oștile cerești care I se-închină și-L proslăvesc și apoi să lăsăm duhul nostru să alerge înainte pînă la măreața Sa venire. Amin.

“ Știu*faptele tale,dragostea ta,credința ta,slujba ta, răbdarea ta și faptele tale de pe urmă,că sunt mai multe decît cele dintîi.”( Apocalipsa 2:19) Biserica din Tiatira slujea și răbda pentru Numele lui Hristos . Avea greutăți și le ducea rezolvînd lucruri de mare importanță pentru mărturia creștină. Cei ce credeau în zei și slujeau în templele lor nu au cruțat-o. Credința în Isus a fost declarată fals la început de cei ce credeau în alte zeități și era un pericol întrucît alimenta superstițiile și minciuna din cultul oamenilor din acele vremi. Biserica din Tiatira a biruit ce a venit de afară,a fost însă slabă față de anumite practici din interiorul ei. —Ceia ce mă face pe mine să deschid o paranteză aici și să întreb; nu cumva trăim vremurile acelea ?? Isus Hristos aduce o laudă Bisericii din Tiatira care nu trebuie uitată.,, Faptele tale de pe urmă sunt mai multe decît cele dintîi”. Aceasta pentru mine e o mare bucurie și o mare speranță. Aceasta înseamănă că Isus ține evidența faptelor. El ne compară pe noi înșine -cu noi înșine- în diferite perioade ;și El ne compară și cu alții. Biserica din Efes este lăudată pentru dragostea din prima perioadă a vieții ei,dar mustrată pentru răceala dragostei din ultima perioadă. Dar și aici aș vrea să deschid aceiași paranteză și să pun aceiași întrebare.”nu cumva trăim vremurile acelea”? Biserica din Tiatira este lăudată în final mai mult decît în prima perioadă. Vedem că Dumnezeu ne caracterizează după fapte nu după cunoștințele noastre biblice ,nici după cultura noastră teologică. Isus spune că e un progres real în viața de credință de-abia atunci cînd se înmulțesc faptele. Mai multe rugăciuni,mai multe întîlniri cu Dumnezeu pe unitate de timp față de altă unitate de timp anterioară (adică progres) mai multe cîntări de laudă,mai multe vizite la bolnavi,la cei în necazuri,mai multe fapte de dărnicie,mai mult Cuvînt semănat. În Biserica din Efes ,Isus subliniează calitatea credinței. În Biserica din Tiatira accentul cade pe cantitate. De aici se înțelege că Isus acordă importanță ambelor laturi ale vieții de credință. Dar practica primează în ochii lui Isus. Nu ce știm și cît știm e totul,ci cît aplicăm din ce știm. Dragii mei,acesta e marele criteriu al Împărăției lui Dumnezeu . Isus a definit acest criteriu astfel:” Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor,ca ei*văzînd faptele voastre bune să slăvească**pe Tatăl vostru care este în ceruri .” Amin.

“De a doua zi* după Sabat din ziua cînd veți aduce snopul ca să fie legănat într-o parte și în alta,să numărați șapte săptămîni întregi.” (Leviticul 23:15) Este bine cunoscut faptul că Dumnezeu-Tatăl și-a revelat în mod progresiv planul Său față de om. Prin binecuvîntarea Domnului primii oameni au avut Edenul dar prin neascultare l-au pierdut și în schimb au moștenit pedeapsa pentru păcat de care toți oamenii au și astăzi parte. Odată cu eliberarea lui Israel din Egipt,Domnul a dorit ca prin acest popor numele Său să fie cunoscut și cinstit pe tot pămîntul. Apoi tot prin Israel trebuia să vină Mîntuitorul lumii,Isus Hristos Domnul și odată cu El tot ce avem nevoie pentru mîntuirea sufletului. În planul Său veșnic,descoperit nouă prin Cuvîntul Său,Domnul a hotărît că vor veni Paștele —eliberarea—apoi Rusaliile —ziua darurilor—cînd se va cunoaște tot planul Său cu privire la mîntuire. Aceste mari evenimente în viața omenirii e firesc să fie sărbătorite cu deosebită cinste . Este semnificativ și simbolic faptul că sărbătoarea Rusaliilor în Vechiul Testament a fost stabilită astfel:,,De a doua zi după Sabat— deci Duminică—să numărați șapte săptămîni întregi deci (cincizeci de zile)pînă în ziua care vine după al șaptelea Sabat—tot Duminică. Primii creștini dintre Iudei au continuat să țină Sabatul ca ziua Domnului dar creștinii dintre neamuri nu erau obligați la aceasta. De remarcat este faptul că la Conciliul de la Ierusalim nici nu s-a pus problema Sabatului,ca o cerință pentru noii convertiți la credința creștină . Ziua în care s-a produs marile eveniment al Învierii,a ajuns să fie numită ,,Ziua Domnului” ,,ziua cea dintîi a săptămînii” și ia a rămas pentru Biserică cea mai scumpă sărbătoare. În practica primilor creștini ,,în ziua dintîi a săptămînii” Biserica se întrunea pentru ,,frîngerea pîinii”(Faptele Apostolilor 20:7). Tot prima zi a săptămînii a fost ziua în care se strîngeau darurile pentru săracii Bisericii. Ziua Domnului a rămas peste viacuri,ziua dintîi a săptămînii,zi de închinăciune pentru credincioși în amintirea învierii Domnului Isus. Ziua de Paști de la care se numără cele cincizeci de zile prevăzute în Levitic pînă la ziua Cincizecimii sau Rusalii ,ziua pogărîrii Duhului Sfînt. Este firesc ca Biserica Domnului să cinstească prima zi a săptămînii pentru importanța pe care o are în Noul Testament :ca ziua Învierii, ca ziua pogorîrii Duhului Sfînt și ca zi de închinare. Credincioșii Noului Legămînt ,mîntuiți prin credința în Domnul Isus Hristos pot spune ca și psalmistul ,,aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim în ea. Amin.

“pentru ca*,astfel, să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul,ca**să-I fiți plăcuți în orice lucru aducînd roade în tot felul de fapte bune și crescînd în cunoștința lui Dumnezeu .” (Coloseni 1:10) Astăzi vreau să vă scriu un mic gînd despre rugăciunea apostolului Pavel către Coloseni. Rugăciunea aceasta cuprinde un plan complet pentru viața aceluia care dorește să fie plăcut Domnului Isus Hristos și să-și realizeze chemarea din plin și o rezumă cu multă simplitate aducînd rod în tot felul de fapte bune. Rodul unui pom este împlinirea legii de viață. Apostolul folosește această imagine ca să arate că această lege divină își are o paralelă în viața fiecărui credincios. Rugăciunea aceasta conține și un avertisment solemn. Lipsa de roade este dovada unei stări anormale. Nu poți să ții în fața casei un pom douzeci de ani,să-ți țină umbră,să-ți aducă mizerie ori cît ar fi el de frumos; -trebuie tăiat. Vina nu este în sevă ci în pomul însuși. Nu este normal ca viața noastră să nu aducă nici un rod. Și a aduce roade nu se referă numai la cîștigarea de suflete pentru Dumnezeu ,ci de a trăi o viață care să-I fie plăcută Lui în orice lucru cum spune versetul pe care îl analizăm. Ba mai mult. Pavel descoperă aici marele nostru privilegiu;credinciosului îi este destinat să fie umplut de cunoștința lui Dumnezeu și în primul rînd,de cunoștința voii Lui. Nu este minunat că noi copii ai lui Dumnezeu să fim chemați să-L cunoaștem deplin și să cunoaștem voia Lui supremă,pentru a o realiza în viața noastră ? Observați legătura de gînduri; rodul pe care Domnul vrea ca să-l aducem este însuși rodul cunoșteri noastre despre Dumnezeu . Apostolul Petru,prin Duhul Sfînt ne descoperă că prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos ,harul și pacea ne sunt înmulțite. Cîtă nevoie avem de a ne fi înmulțit harul pentru a trece biruitori prin lupta vieții. În fiecare zi suntem confruntați cu tot felul de probleme,necazuri,greutăți,primejdii și hărțuiți de un vrăjmaș nemilos. Numai acest har înmulțit ne poate ajuta să-i facem față. Cîți creștini nu înțeleg toate acestea ci se mulțumesc cu o activitate pe care ei o practică independent de cunoașterea reală a lui Dumnezeu . Părtășia noastră cu Tatăl ceresc trebuie să fie seva,lumina și aerul necesare vieți noastre de slujire. Numai de aici ies roade binecuvîntate spre slava Lui;dragostea,bucuria,pacea,îndelunga răbdare,facerea de bine,credincioșia,blîndețea,stăpînire de sine. Remarcați că deși sunt mai multe,Duhul Sfînt le pune la singular:,,Roada” pentru că ele nu pot fi despărțite,ele fiind un -desăvîrșit rezultat al lucrării Duhului Sfînt în noi-așa că nu poate lipsi nici una din ele. Dragii mei,numai cînd rădăcinile noastre se vor adînci în Cuvîntul lui Dumnezeu - vom fi hrăniți noi înșine și vom aduce rod care va hrăni și pe cei din jurul nostru. Noi vom fi pomii care vom aduce roade de viață pentru că izvorul nostru se trage din Isus. Dumnezeu să ne ajute să fim. Amin.

“El*,care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său,ci L-a**dat pentru noi toți,cum nu ne va da fără plată,împreună cu El toate lucrurile?” ( Romani 8:32) Cuvîntul acesta este răspunsul lui Dumnezeu la toate nevoile inimii omenești. Nevoile inimii omului... ce lume de nevoi ! Nimeni nu se cunoaște pe deplin pe sine;nimeni nu poate să pătrundă pînă în adîncul propriei lui inimi,cu toate capabilitățile ei,cu aspirațiile și dorințele ei cunoscute sau ascunse. Dar Dumnezeu are un răspuns pentru fiecare dintre aceste nevoi,nimic nu-I scapă,nimic nu-I este imposibil. Nevoile inimii omului se întind cît vezi cu ochii... și toate pot fi satisfăcute de Dumnezeu ,dacă ele intră în limitele voii Lui și izvorăsc dintr-o inimă curată și predată în întregime. Dumnezeu care a revărsat cu dărnicie peste noi atîtea bogății de har,roade ale jertfei Fiului Său Prea iubit ar putea El să limiteze rîvna pe care o are pentru noi? Sau ar putea El să oprească curgerea liberă a rîului de har care izvorăște de la cruce? Ar putea El să rețină ceva din binefacerile Sale ? Nu, Cuvîntul acesta de care ne ocupăm ne face să ne amintim de punctul de plecare al primirii și sfințirii noastre prin har. Realizăm astfel ce mărețe sunt binecuvîntările de care beneficiem în slăvita mîntuire ? Dragii mei,în acest verset ne este asigurată întreaga binefacere cu toate foloasele de o valoare veșnică și care izvorăsc din jertfa Mîntuitorului nostru. În ce privește trecutul nostru avem siguranța că suntem răscumpărați prin sîngele Său,iar în ce privește prezentul și viitorul pentru a trăi o viață nouă:Cuvîntul lui Dumnezeu spune. “ Cine va ridica pîră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socotește neprihăniți! Cine-i va osîndi ? Hristos a murit ! Ba mai mult,El a și înviat,stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi !”aceste cuvinte sunt cea mai puternică confirmare cu privire la siguranța pe care o avem în Domnul Isus. Oricare și oricît de multe ar fi fost păcatele noastre,Domnul Isus Hristos a triumfat asupra lor pe cruce și acum suntem iertați și izbăviți. El locuiește în noi prin Duhul Sfînt și Dumnezeu ne-a dat în adevăr “ împreună cu El toate lucrurile” “ Căci cunoaște-ți harul Domnului nostru Isus Hristos,El măcar că era bogat,S-a făcut sărac pentru voi pentru ca prin sărăcia Lui,voi să vă îmbogățiți” Dumnezeu să ne dea harul să așteptăm de la El ca să primim în dar tot ce avem nevoie pentru o viață creștină. Amin.

“Ce este omul,ca să Te gîndești la el ?Și fiul omului ca să-l bagi în seamă ?” (Psalmii 8:4) Ce este omul ? Pune-ți dragul meu această întrebare acum cînd privești sau citești această postare. Ce este omul ca să-L cercetezi în fiecare dimineață ? Ce este omul ca Tu săți înoiești în fiecare zi binecuvîntările Tale față de el ? Puneți-vă această întrebare și veți fi surprinși de diversitatea răspunsurilor. Cine ar putea să-l situeze pe om în ansamblu creației ? Unul v-a așeza pe om mai jos,aproape de animal,altul îl v-a pune prea sus. Dacă vă pune-ți întrebarea vouă înșivă,probabil veți înșira calitățile voastre,veți mărturisi cîteva defecte minore,cu siguranță nu veți pătrunde în cele “secrete și ascunse” dar veți spune că sunteți în stare să faceți mult bine și puțin rău sau deloc. Dar nu acesta este răspunsul cel bun. Sau cu siguranță nu răspunsul acesta l-ar mulțumi pe Dumnezeu care cunoaște și știe viața ta și știe și ,,secretele ascunse” din vețile tuturor. Întrebați pe Dumnezeu ce sunteți. El vă v-a spune să citiți Cuvîntul Său,Sfînta Scriptură. De la prima pînă la ultima pagină. Dumnezeu așează pe toți oamenii sub aceeiași marcă:,,păcătoși”. Spuneam ieri într-o predică “Dumnezeu iubește simplitățile” și așa este. E simplu să mergi la Dumnezeu și să-I spui “Doamne eu sunt un păcătos te rog schimbă-mă Tu .” Dar adevărul acesta este greu,este neplăcut tuturor. Un hoț se poate schimba,un criminal poate săși ispășească pedeapsa dar un păcătos nu poate să iasă singur din starea sa. Dumnezeu în dreptate Sa îl codamnă. Un păcătos este pierdut pentru todeauna. Însă vă rog să fiți atenți. Dumnezeu,da Dumnezeu în dragostea Sa îl chiamă pe păcătos la iertare,la împăcare,prin acceptarea Fiului Său ca salvator. Ce imensă este dragostea lui Dumnezeu față de păcătos ! “ Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul*că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu,ca**noi să trăim prin El.’’Amin

“La sfîrșitul zilei Sabatului*,cînd începea să se lumineze înspre ziua dintîi a săptămînii,Maria Magdalena și**cealaltă Marie au venit să vadă mormîntul. (Matei 28:1) Învierea Domnului Isus este una din cele mai glorioase lucrări ale lui Dumnezeu ;este descoperirea celei mai minunate taine divine pentru credincioșii Săi și anume că nu moartea ci viața va birui. Evanghelistul Matei ne descoperă cîteva lucruri minunate în descrierea sa cu privire la învierea Domnului. Isus Hristos a înviat la ,,sfîrșitul Sabatului cînd începea să se lumineze înspre ziua dintîi a săptămîni..” Hristos nu putea să învieze în ziua sabatului,Sabatul trebuia să apună să ajungă la ,,sfîrșitul” lui,ca să se ,,lumineze” înspre ziua dintîi. Cîtă vreme există sabat nu se poate ajunge la ,,Lumina zilei de întîi”adică la înviere. Ziua dintîi este ziua Luminii,iar noi trebuie să fim ,,fii ai Luminii.” Învierea lui Hristos arată slava lui Dumnezeu cît și viitorul plin de nădejde a credincioșilor. Această slavă s-a arătat prin biruința asupra morții,prin răsturnarea pietrii,prin deschiderea mormîntului și prin prezența îngerului. În fața slavei lui Dumnezeu ,paznici mormîntului nu au mai putut face nimic și au căzut la pămînt ca morți. Mormîntul gol arată viitorul nostru fericit oglindit în biruința asupra morții și anume că mormintele noastre,ca și a Lui,vor rămîne goale iar noi înviați împreună cu El vom merge în locașurile cerești (Ioan 14:2). Învierea Domnului Isus Hristos este un izvor de bucurie. “ Bucurați-vă..”a zis Isus femeilor credincioase. Prin încercările dureroase prin care a trecut Isus cît și cei ce L-au iubit,apare și bucuriea revederii. Această bucurie are un conținut bogat,întucît Isus se întorse-se din locuința morților,unde prin moartea Sa a călcat puterea morții. De aceea cuvintele ,,bucurați-vă și nu vă teme-ți” au o semnificație deosebită și profundă. Teama dragii mei este înlăturată pentru veșnicie,iar bucuria nu va mai avea sfîrșit,întrucît dușmanul cel mai de temut:moartea a fost înfrîntă. Temelia acestei bucurii a fost și va rămîne pentru veșnicii însuși Hristos cel viu. Bucuria învierii, ne dă puteri spirituale,pentru a învinge ispitele și încercările vieții.

“Lăsați-o în pace; de ce-i faceți supărare ? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine; (Marcu 14:6) Domnul Isus era în casa lui Simon Leprosul cînd o femeie a venit la El cu un vas de alabastru cu un parfum de nard curat,foarte scump. L-a spart și a turnat parfumul pe capul Lui. Toate cele patru Evanghelii povestesc acest act de consacrare și de dragoste al Mariei față de Mîntuitorul. Iuda a criticat gestul ca fiind o risipă,pentru că el nu îl iubea pe Învățătorul,ba a devenit chiar vînzătorul Lui. Dar Domnul Isus a putut să vadă în inima ei că era plină de dragoste pentru El Domnul a fost mîngîiat de acest gest de dragoste mai ales că era cu puțin înainte de suprema jertfă pe care avea să o împlinească pe crucea de la Golgota. El a cunoscut că dorința ei era de a-I da tot ce avea mai scump,de aceea El a zis:”Nu-i faceți supărare. Ea a făcut tot ce a putut.” Dar Domnul Isus Își arată aprecierea Lui pentru gestul Mariei și adăugă că El v-a fi istorisit în toată lumea. Acest gest disprețuit și criticat de unii,dar a cărui valoare Dumnezeu o recunoaște și își v-a avea efectele binecuvîntate pînă în veșnicie.,,Ea a făcut un lucru frumos față de Mine” Domnul cunoaște inimile,tot ce se vede și tot ce e ascuns. Cuvintele Lui au o valoare inestimabilă. Nu era importantă valoarea darului ei,ci motivul care a determinat-o să-l dea. Maria intuia ce se v-a întîmpla și împinsă de dragostea ei pentru Domnul a făcut acel fapt frumos care a fost și este cunoscut în toată lumea de două mii de ani încoace. Ea nu a putut să păstreze pentru ea ceea ce era de fapt posesiunea ei legitimă,cînd Domnul avea să fie trădat,lepădat și răstignit. Să fim și noi la înălțimea dragostei acestei femei pentru Domnul și în orice împrejurare să ne purtăm ca ucenicii unui Mîntuitor disprețuit și părăsit de oameni;săi dăm și noi,,vasul nostru de alabastru”de mare preț . Domnul a ținut ca fapta acestei femei puțin cunoscută,să fie ultima istorisire a Evangheliilor înainte de jertfa Lui. Dragul meu,tu ești un ucenic necunoscut care iubești pe Mîntuitorul mai presus de orice și care dorești să-I dovedești dragostea cu puținele mijloace pe care le ai ? Să știi că gestul Mariei este povestit pentru tine și pentru mine ca să ne încurajeze să facem și noi la fel. Consacrarea noastră fără însemnătate în ochii multora,are o mare valoare pentru El. Această credincoasă menționată în ciuda oboselii și a epuizării,este scumpă în ochii Săi. Lucrurile făcute chiar în ascuns,dar din dragoste pentru El,El le-a văzut,le-a primit și le va răsplăti. Dragostea noastră pentru Domnul Isus ne transformă viața într-o jertfă de un miros plăcut Domnului. Toți credincioșii pretind că iubesc pe Domnul Isus,dar ar fi bine să se întrebe: ,,Doamne ți-am dat eu Ție tot ce am mai de preț ? El vrea inima noastră plină de iubire față de El și față de toți oamenii, manifestată cu fapta nu cu gura și în orice situație. El le apreciază și ne va spune:,,Adevărat vă spun că Mie Mi le-ați făcut. ,,Veniți binecuvîntații Tatălui Meu,de moșteniți* Împărăția care** v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” Amin.

“Și aruncați asupra Lui toate*îngrijorările voastre,căci El însuși îngrijește de voi.”(1 Petru 5:7) Dumnezeul nostru cel mare și bun a vorbit de îngrijorările noastre ! El se oprește asupra lor și are o rezolvare pentru fiecare din ele. Noi avem tot felul de griji și de îngrijorări . Dar Cuvîntul lui Dumnezeu ne arată calea ușurării. Sunt îngrijorări cu privire la mîntuirea noastră ,a păcii noastre cu Dumnezeu. El a vorbit clar și ne cere simplu să credem ce a vorbit El. Sunt atîta lucruri în Scriptură care ne vorbesc de lucrul acesta și noi pur și simplu Îl dezonorăm pe Dumnezeu cu îndoielile noastre,cîtă vreme mîntuirea noastră este chezășuită de sîngele scump al Domnului Isus. Dacă numai versetul din Ioan 10:27 ar fi în Biblie,ar fi suficient să ne confirme siguranța mîntuirii noastre. Dar cîte altele mai sunt:Ioan 11:25-26;14:16.Romani 8. 31-35 și multe altele. Citiți-le vă rog pe toate acum și apoi îngenunchiați și cereți iertare că v-ați îndoit și mulțumiți-i lui Dumnezeu pentru o mîntuire așa de mare și de sigură. Dar mai pot fi multe alte feluri de îngrijorări care să ne facă să gemem adeseori și ne răpesc bucuria unei simple și reale credințe în Dumnezeu Tatăl nostru. Ca și copii ai Lui,noi avem privilegiul de a fi ascultați de Tatăl nostru ceresc. El a făgăduit că ne răspunde:” Și încrederea pe care o avem în El este că dacă cerem ceva după voia Lui,El ne ascultă și dacă știm că ne ascultă,orice I-am cere știm că avem lucrurile pe care I le-am cerut.”(1Ioan 5.14-15). Totuși să nu confundăm grijile noastre cu situațiile pe care ni le-am creat singuri prin greșelele noastre. Dacă avem necazuri și greutăți din cauza inconsecvențelor noastre,să le mărturisim cu smerenie lui Dumnezeu ca să ne ierte. Pe de altă parte,dacă Dumnezeu îngăduie dificultăți (boală sau suferință ect)este ca să pună la încercare credința și încrederea noastră în El și să-I cerem ajutorul și mîngîerea Lui. Acela care a purtat păcatele noastre la cruce și care le-a îndepărtat pentru todeauna,este viu și e la dreapta lui Dumnezeu și de acolo Se oferă El să vină în ajutorul nostru. De ce atunci să ne înconvoiem sub greutatea poverilor noastre cînd însuși Domnul vrea să ne ușureze de ele? Dragii mei,să ascultăm dar ce ne spune Apostolul Petru în versetul de astăzi și nu numai să depunem la picioarele Lui toate greutățile,problemele ,necazurile și amărăciunile noastre și pur și simplu să credem că El îngrijește de noi. Amin.