LUCRARI IN STUPINA LUNA AUGUST Apidiagnoza Pentru apicultor, august este o lună foarte importantă pentru că acum - in cuib - se declanşează creşterea albinelor care vor traversa perioada de iernare sau altfel spus în stupi începe formarea generaţiei care va ierna. Esenţial pentru fiecare stupar este să cunoască şi să asigure toate verigile fluxului tehnologic prin care familiile de albine sunt menţinute la o putere cât mai mare (număr de albine) ştiut fiind că puterea familiei stă în mulţimea de albine care populează stupul. În urma culesului de mare intensitate de la floarea-soarelui, familiile de albine ajung slăbite atât din punct de vedere al cantităţii de albine cât şi al calităţii mătcii. Dacă în luna precedentă creşterea puietului a înregistrat o diminuare, în cursul lunii august apare de obicei un nou impuls de creştere fără însă a atinge nivelul de intensitate de la începutul verii, începe perioada creşterii albinelor de iarnă, în stupi apar semnele pregătirii pentru iernare, aceste semne fiind evidente tot mai pregnant pe măsura trecerii timpului. Astfel scăderea temperaturilor atmosferice nocturne determină ca albinuţele s-ă părăsească fagurii periferici ai stupului şi să se aglomereze în zona centrală a cuibului adică în zona fagurilor cu puiet. Rezervele de hrană, respectiv mierea şi păstură sunt concentrate în jurul puietului dispus în centrul cuibului. Apicultorii cu experienţă cunosc fenomenul de blocaj al cuibului manifestat prin depozitarea masivă de miere în fagurii din cuib. Acest blocaj apare ca urmare a manifestării pronunţate a instinctului de acumulare al familiilor, datorită apropierii sezonului rece, când albinele sunt grăbite să-şi formeze rezervele de hrană. Ca urmare a acestui blocaj, apare concurenţa între instinctul de acumulare şi instinctul de înmulţire, balanţa înclinându-se în favoarea acumulării. Aceasta are ca rezultat o diminuare a spaţiului de ouat al mătcii, iar albinele afectate creşterii puietului vor fi din ce în ce mai puţine. Astfel puterea familiei scade, rezultând mai puţine albine cu corp gras format (albine de iernare), dar şi mai puţin pregătite din punct de vedere fiziologic pentru traversarea iernii. Albinele nu mai cresc faguri şi nici puiet de trântori ( deşi se poate ca în zonele cu culesul de întreţinere, familiile să se activizeze, să crească încă trântori şi deseori să schimbe liniştit mătcile) în schimb propolizează intens mai ales crăpăturile stupilor şi spaţiile pe care se sprijină extremităţile leaturilor superioare ale ramelor şi câteodată chiar urdinişul. Calitatea mătcilor este foarte importantă în această perioadă, o matcă uzată neputând face faţă concurenţei cu albinele culegătoare. Acest fenomen este uşor de observat la astfel de familii care mai cresc trântori pentru a asigura fecundarea mătcilor tinere, eclozionate în această perioadă. Uneori, cu precădere în zilele lipsite de cules natural, se acutizează tendinţele de agresivitate şi de furtişag. Firesc este ca apicultorul, care a înţeles diagnoza, să acţioneze în direcţia manifestărilor fiziologice, biologice şi de comportament ale familiei de albine înlesnind acesteia desfăşurările dictate în principal de instinctul de conservare a speciei. Principalele secvenţe ale fluxului tehnologic care defineşte în această lună maniera de lucru in stupină sunt prezentate sintetic în continuare cu subtitlul: Acţiuni specifice În stupină Se va începe acţiunea de revizie generală a familiilor pentru aprecierea rezervelor din cuib precum şi a calităţii mătcilor. De rezultatele acestui control depinde cum se vor desfăşura viitoarele acţiuni. Se urmăreşte optimul în: Calitatea mătcilor (reginelor) S-a dovedit cu prisosinţă că mătcile tinere depun mai multe ouă la sfârşitul verii şi chiar toamna decât cele vârstnice mai ales în cazul absenţei unor culesuri de întreţinere. Tehnologiile moderne de creştere şi exploatare a albinelor prevăd înlocuirea anuală a jumătate din toate mătcile stupinei ştiut fiind că prolificitatea scade iar o matcă de 3 ani nu mai posedă o viteză de ouat mulţumitoare. Perioada sfârşitului verii şi începutul toamnei este intervalul de timp în care acceptarea mătcilor în unităţile biologice destinate schimbării se petrece cel mai uşor adică fără sau cu puţine manifestări de respingere. Calitatea nu este dată doar de vârstă ci şi de provenienţa mătcilor. Se recomandă mătcile selecţionate şi verificate obţinute prin metode gospodăreşti din familiile recordiste ale stupinei sau mai bine cele achiziţionate de la producătorii consacraţi de mătci ori din pepinierele de creştere specializate. Introducerea mătcilor în familii este o operaţie care - indiferent de metoda folosită - presupune pricepere şi respectarea obligatorie a unor reguli îndeobşte cunoscute de stuparii cu experienţă, începătorii sau cei care nu au îndemânarea şi cunoştinţele necesare vor trebui să apeleze la ajutorul unui apicultor avansat, înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite sau chiar cu mâţei ce urmează a se împerechea după introducerea lor în familii, nu se recomandă. Aceasta pentru că familia va rămâne fără puiet timp de 10-15 zile sau chiar mai mult iar unele familii pot rămâne uneori fără mătci din cauza pierderii lor la zborul de împerechere. Calitatea fagurilor respectiv al cuibului. La fel ca în primăvară, în intervalul de timp la care ne referim ca şi în cel următor, mătcile evită să depună ouă în fagurii noi care păstrează mai greu căldura. De aceea, cu ocazia lucrărilor prilejuite de ultima extracţie a mierii, în zona cuibului la stupii orizontali sau în corpul corespunzător la stupii verticali din cele două corpuri destinate pentru iernare se vor asigura faguri clădiţi în anul precedent în care au fost crescute mai multe generaţii de puiet. Aceşti faguri trebuie să fie lipsiţi de defecte şi, pe cât posibil, fără celule deformate sau de trântori. Deblocarea cuiburilor. Existenţa unor bune culesuri târzii de întreţinere poate determina blocarea cuiburilor prin depozitarea rezervelor de hrană în zona creşterii puietului. Restrângerea spaţiului de ouat determină ca familii foarte bune în timpul sezonului activ să slăbească excesiv şi să ajungă cu o populaţie insuficientă pentru traversarea în bune condiţii a perioadei de iarnă. Concret, deblocarea cuiburilor se face prin introducerea în mijlocul cuibului a unui fagure clădit cu celule de albine lucrătoare. Dacă fagurele a fost complet însămânţat cu ouă, operaţia se poate repeta la intervale de 5-7 zile sau chiar mai repede, în cazul unor familii puternice ce ocupă două corpuri în stupi multietajaţi se practică procedeul inversării corpurilor. Trebuie însă avut în vedere distribuirea ramelor cu rezerve de hrană la marginile fiecărui corp organizându-se cuiburile în zona din mijloc. După terminarea culesurilor târzii, se vor ridica magazinele şi corpurile de recoltă (caturile, magazinele) cu miere la stupii verticali precum şi ramele de recoltă la stupii orizontali. Identificarea manei în rezervele de hrană, extragerea acestei mieri (nu este recomandată lăsarea mierii de mană în cuiburile de iernare deoarece, prin bogăţia mineralelor conţinute încarcă intestinul albinelor, provocând diaree. E o �miere grea�.) şi înlocuirea ei cu miere, preferabil de salcâm sau sirop de zahăr concentrat. Completarea rezervelor de hrană pentru iarnă; Asigurarea căldurii în cuib. Mai ales în timpul nopţii temperaturile scăzute determină o încetinire a ouatului mătcii. Pentru a elimina acest neajuns se procedează la reducerea cuibului care va fi format numai din rame bine acoperite cu albine Fagurii cu puiet gata de eclozionare şi cei cu miere puţină vor fi aşezaţi la margine sau, după descăpăcirea mierii, se vor dispune după diafragmă de unde mierea va fi transportată de albine în cuib. După restrângerea cuibului cu ajutorul diafragmei despărţitoare se procedează la împachetarea cuibului cu perniţe laterale iar deasupra podişorului se pune o salteluţă mai groasă. Activarea intensităţii şi prelungirea perioadei de creştere a puietului. Este bine ca în această perioadă, dacă se poate, familiile să fie deplasate la culesuri târzii din păşunile şi fâneţele situate în luncile apelor curgătoare sau în zone inundabile pentru a-şi forma rezervele de hrană naturală care, se ştie, este cea mai bună. De asemenea, culturile furajere din mirişti oferă un bun cules de întreţinere. Dacă nu există asemenea culesuri în zona de amplasare a stupinei sau lipseşte posibilitatea deplasării stupinelor în asemenea perimetre se recomandă efectuarea unor hrăniri stimulente. Se va folosi siropul de zahăr în proporţie 1:1 (1 parte zahăr la o parte apă) administrate în hrănitor în porţii mai mari sau mai mici, la intervale scurte în funcţie de ritmul consumului. În zonele unde polenul din natură este insuficient se vor introduce rame cu păstură sau, în lipsă turte cu polen sau înlocuitori (turte cu polen 30%). Se va acorda o atenţie sporită familiilor ajutătoare, formate în cursul lunii iunie, urmărindu-se o dezvoltare corespunzătoare a lor prin hrăniri stimulative. Tratamentele de bază pentru diagnosticul şi combaterea varroozei se fac la început cu medicamentul Varachet, apoi cu Mavrirol produse de Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Apicultură. Se vor respecta întocmai indicaţiile cuprinse în prospectele acestor medicamente de mare eficacitate şi care se găsesc de vânzare în magazinele Apicola şi în farmaciile veterinare din întreaga ţară. În atelierul stupinei: condiţionarea mierii : tratarea fagurilor din depozit contra găselniţei. recoltarea seminţelor de plante melifere. Organizatorice: Întocmirea planului de aprovizionare cu utilaje şi materiale, pentru anul următor; Organizarea transporturilor la masivele melifere cu înflorire târzie; Controlul situaţiei stupinei. Specii nectaro-polenifere care înfloresc în luna august August este luna în care mai multe specii de interes apicol se află în diferite fenofaze de înflorire (început, maxim, sfârşit).Acestea sunt: Anghinarea (Cynara scolymus)*, Busuioc de baltă, ţepuh (Stachys palustris) *, Busuioc lânos (Stachys lanata) *, Busuioc de mirişte (Stachys annua) ***, Butoiaş (Oenanthe aquatica) *, Castravete (Cucumis sativum) *, Ceara albinei (Asclepias syriaca)*, Cenuşer (Ailanthus glandulosa)*, Cicoare (Cichorium intybus)*, Dalia (Dahlia sp,)**, Evodia, arborele de miere (Evodia hupensis)** Facelia (Phacelia tanacetifolia)**, Fluturei (Gaillardia picta)*, Hrişcă (Polygonum fagopyrum)*, Hurmuz alb (Symphoricarpus albuş)*, Hurmuz roşu (Symphoricarpus orbiculatus)*, Iarba şarpelui (Echium vulgare)*, Izmă bună (Mentha piperita)*, Isop (Hyssopus officinalis)*, Jaleş de câmp (Salvia nemorosa)*, Lavanda (Lavandula vera)*, Lucerna (Medicago saliva)*, Mac de grădină (Papaver somniferum)*, Mătăciune (Dracocephalum moldavica)*, Muştar de câmp (S/nap/s arvensis)*, Pălămida (Cirsium arvense)*, Păpădia (Taraxacum officinale)*, Pepene galben (Cucumis mello)*, Pepene verde (Citrullus vulgaris)*, Răpită sălbatică (Brassica râpa)*, Răchitan (Lythrum salicaria)**, Ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum)*, Roiniţă (Melissa officinalis)*, Salcâm roz (Robinia neomexicana)**, Salcâm japonez (Sophora japonica)*, Steluţa vânătă (Aster amellus)*, Sulfina albă (Melilotus allbus)*, Sulfina galbenă (Melilotus officinalis)***, Topinambur (Helianthus tuberosus)*, Trifoi alb (Trifolium repens)*, Trifoi roşu (Trifolium pratense)*, Zburătoare (Chamaenerion angustifolium)**. .....Legendă - Pondere apicolă: **** = Foarte mare; *** = Mare; ** = Mijlocie; * = Mică. .....Este bine să ştim că ... Sezonul apicol nu se încheie o dată cu terminarea unui mare cules, în august se află pe primul plan pregătirile pentru sezonul apicol activ al anului următor. Toate lucrările fluxului tehnologic trebuiesc acum efectuate la timp, cu pricepere şi exigenţă maximă, aceasta garantând o bună traversare (fără pierderi) a sezonului rece şi un început bun în primăvara următoare. Furtişagul în stupină reprezintă una dintre cele mai primejdioase stări în existenţa oricărei familii de albine putând determina diminuarea ei, a mai multor stupi sau a întregului efectiv. Deci se cere o maximă atenţie la prevenirea furtişagului sau, dacă fenomenul a apărut, el trebuie rapid şi energic combătut. Pentru umplerea cu miere a unei singure celule albina trebuie să aducă de 17 ori nectarul în acea celulă. Nu uitaţi Măsurile de menţinere a puterii familiilor de albine, luate în luna precedentă, vor fi completate prin crearea condiţiilor optime în cuib pentru creşterea intensă de puiet. Se impune reducerea volumului cuibului, împachetarea acestuia şi introducerea în mijlocul acestuia a fagurilor goi, în care au crescut mai multe generaţii de puiet. In cazul lipsei de polen în cuib şi în natură, se introduc l�2 faguri cu păstură, asiguraţi în lunile precedente, iar în lipsa acestora Se administrează turte de polen sau înlocuitori. Paralel cu aceasta vor fi înlocuite mătcile care nu ouă normal, prin unire cu nuclee cu mătci de rezervă. Un mijloc eficient de întărire a familiilor în vederea iernării îl constituie folosirea familiilor ajutătoare, formate în cursul lunii iunie, cărora până la unirea cu familiile de bază li se vor asigura condiţii pentru creştere intensă de puiet.

Deşi este, probabil, o situaţie terifiantă pentru persoana care se află în maşină, această situaţie este, de asemenea, un exemplu fascinant de cât de dedicate sunt albinele reginei lor.🐝